Ce este pornirea la rece?

În contextul calculului fără server, un “cold start” se referă la latența inițială sau la timpul necesar unei funcții pentru a începe procesarea după ce nu a fost apelată o perioadă lungă de timp. De exemplu, atunci când un computer este pornit după ce a fost oprit, poate avea nevoie de ceva timp pentru a-și atinge performanța maximă.

Cold start-urile sunt fundamentale pentru oricine începe cu arhitecturi fără server. Acestea influențează performanța și utilizabilitatea aplicației dvs., în special în ceea ce privește interacțiunile în care duratele de expirare trebuie respectate în cel mai scurt timp posibil.

Pornirile la rece apar în următoarele circumstanțe.

• Prima invocare: Există două cazuri; primul este atunci când o funcție este apelată pentru prima dată după implementarea aplicațiilor sau după actualizarea codului.
• Scalare de la zero: Când o funcție se extinde de la a nu avea apariții și primește apeluri după o perioadă de nefuncționare.
• Realocări de resurse: Când furnizorul de cloud realocă resurse sau baza funcției se schimbă la alți gazde, aceasta poate duce la instanțe de funcții reci.
• Expirare sau expirare: Dacă o instanță de funcție se află la timpul maxim de execuție sau a depășit timpul de inactivitate, aceasta poate fi încheiată, ceea ce înseamnă că, dacă este invocată din nou, va începe de la zero.

O provocare principală asociată cu pornirile la rece este latența suplimentară. Această latență poate fi observată sub forma:

• Răspunsuri întârziate: Deși aplicația dvs. oferă în general răspunsuri rapide, utilizatorii pot întâmpina ocazional întârzieri care le-ar putea afecta experiența.
• Randament redus: Pornirile la rece pot necesita o creștere graduală a capacității aplicației dvs. de a gestiona solicitări simultane, în special în perioadele de utilizare intensă.
• Variații de performanță: Gradul în care duratele de pornire la rece se modifică în timp poate influența eficacitatea aplicației, oferind posibilități atât pentru optimizarea timpilor de răspuns, cât și pentru consolidarea constanței.

Durata unei porniri la rece Lambda poate varia în funcție de diferiți factori, cum ar fi:

• Dimensiunea și dependențele funcției: Cu cât funcția este mai mare, cu atât sunt implicate mai multe dependențe și cu atât durează mai mult pornirea la rece tipică.
• Mediul de execuție: Mediul de execuție inițial selectat (de exemplu, Node.js, Python, Java etc.) determină în mod necesar un factor precum timpul de pornire la rece din cauza diferențelor în procesele de inițializare și încărcare.
• Optimizări ale furnizorului de cloud: În timp, furnizorii de cloud oferă în mod constant optimizări pentru a reduce cât mai mult posibil timpul de pornire la rece; cu toate acestea, acesta nu este fix sau previzibil.

În general, pornirile la rece ale Lambda pot varia între o jumătate de secundă și câteva secunde. Astfel, pentru a obține date precise și pentru a observa modul în care duratele de pornire la rece reflectă nevoile funcțiilor și mediului dvs. pentru a obține informații precise.

Iată câteva modalități prin care puteți reduce sau cel puțin face față pornirilor la rece ale Lambda:

• Optimizarea funcțiilor:
  • Ștergeți codul și dependențele neutilizate pentru a reduce dimensiunea funcției.
  • Metodele de tree-shaking sau de împărțire a codului ar trebui utilizate pentru a reduce cantitatea de cod încărcat în timpul inițializării.
  • Îmbunătățiți distribuția pachetelor și fluxurile de lucru rezolvate de dependența pachetelor.

• Concurență aprovizionată:

Configurați concurența aprovizionată pentru a menține activ numărul specific de instanțe de funcție, astfel încât solicitările primite să nu provoace o pornire la rece pentru acele instanțe.

• Solicitări de încălzire:

Uneori, trebuie să trimiteți câteva solicitări fictive funcțiilor dvs., astfel încât acestea să fie încălzite atunci când sosesc solicitările reale ale utilizatorului.

• Prelucrare asincronă:

Pentru operațiunile non-critice, poate fi mai bine să refactorizați cererile utilizatorilor din funcții prin introducerea altor modele asincrone, astfel încât pornirile la rece să aibă un efect minim.

• Cache:

Introduceți mecanisme de memorare în cache adecvate care stochează date accesate frecvent sau rezultate pre-calculate pentru a reduce numărul de apelări de funcții și, astfel, a diminua aparițiile pornirilor la rece.