Legal și conformitate

Ce este riscul de sediu permanent (PE)?

Autor: Oleksandra Butenko, Copywriter

Revizuit de: George Ploaie, Director Operațional Principal (COO)

Ce este riscul de sediu permanent (PE)

Ce este riscul de sediu permanent (PE)?

Luând în considerare statutul de sediu permanent, o jurisdicție străină poate evalua operațiunile externe ale unei companii în scopul impozitării profitului. Dacă există un PE conform tratatului fiscal și legislației naționale, țara gazdă are dreptul de a impozita profiturile legate de acel PE.

Cum definește Articolul 5 din Modelul de Convenție Fiscală al OECD sediul permanent?

Angajații dintr-o altă țară, birourile de acolo, activitățile contractuale și furnizarea de servicii pot fi toate factori de luat în considerare. Articolul 5 din Modelul de Convenție Fiscală al OECD definește un sediu permanent ca fiind „un loc fix de afaceri prin care se desfășoară, integral sau parțial, activitatea unei întreprinderi” și include, printre altele, un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică sau un atelier. În conformitate cu Articolul 7 din Modelul de Convenție Fiscală al OECD, o țară sursă nu are, în general, dreptul de a impozita profiturile din afaceri decât dacă în țară există un PE.

Actualizarea din 2025 a OECD clarifică munca de acasă la nivel transfrontalier: locuința unui angajat nu reprezintă automat sediul angajatorului (PE). Atunci când angajatul lucrează de acasă mai puțin de 50% din timpul total de lucru într-o perioadă de referință de 12 luni, locuința nu este, în general, tratată ca un loc de muncă al companiei. Cu toate acestea, dacă angajatul lucrează cel puțin 50% din timpul total de lucru de acasă, situația trebuie evaluată pentru a determina dacă activitatea are motive economice pentru a fi desfășurată din acea țară.

Care sunt cele trei tipuri principale de risc de PE?

Companiile verifică adesea trei modele comune de PE, deși tratatul aplicabil controlează rezultatul.

Tip PE Principalul factor declanșator
PE cu loc fix Activitatea se desfășoară printr-un loc suficient de fix aflat la dispoziția întreprinderii
PE cu agent dependent O persoană care acționează în numele întreprinderii îndeplinește testul de agent legat de contracte din tratat
PE pentru servicii Serviciile sunt prestate într-o țară în baza unui tratat care conține o regulă privind PE pentru servicii
Notă:

Determinarea aplicabilității regulii privind PE pentru servicii implică analizarea formulării specifice a tratatului.

Ce este PE digital sau Prezența Economică Semnificativă (SEP)?

Sediul permanent digital și prezența economică semnificativă sunt modalități de a crea o legătură fiscală directă care poate apărea fără a fi necesară prezența fizică a companiei pe teren într-o asemenea măsură (nivelul tradițional de prezență fizică). Factorii luați în considerare depind de legislația locală și pot include o prezență digitală continuă, vânzări locale sau utilizatori. OECD a considerat prezența economică semnificativă ca o alternativă la digitalizare, dar nu a adoptat-o ca noul standard pentru un PE în temeiul Articolului 5. Pe de altă parte, câteva jurisdicții au implementat reguli locale de tip digital sau SEP care pot fi mai puțin restrictive; un tratat fiscal care limitează PE la un PE tradițional ar putea anula acele reguli locale în anumite situații.

Rețineți:

Vânzarea de software sau abonamente într-o țară nu stabilește, prin ea însăși, un PE conform modelului OECD.

Ce este excepția pentru activități „pregătitoare sau auxiliare”?

Excepția pentru activități pregătitoare sau auxiliare poate împiedica anumite locuri fixe să devină un PE atunci când activitățile lor susțin afacerea fără a forma o parte esențială și semnificativă a acesteia. Modelul modern al OECD permite doar anumitor activități pregătitoare, cum ar fi depozitarea, expunerea, livrarea, achiziționarea sau colectarea de informații în locul fix, să fie considerate pregătitoare sau auxiliare și, prin urmare, să nu constituie un PE. O activitate esențială pentru desfășurarea afacerii poate fi considerată ca atare numai de la caz la caz, chiar dacă se încadrează în una dintre aceste categorii.

Cum diferă riscul de PE de nexusul pentru taxa pe vânzări și expunerea la impozitul pe salarii?

Aceste concepte pot apărea din aceeași activitate transfrontalieră, dar vizează impozite diferite.

Concept Obiectiv principal Legătura tipică analizată
Sediu permanent Impozitul pe profitul societăților comerciale aplicat profiturilor atribuibile Locul de desfășurare a activității, agenți, servicii, regulile tratatului
Nexus pentru taxa pe vânzări Înregistrarea, colectarea și remiterea taxelor pe tranzacții Nexus fizic sau economic conform regulilor locale
Aspecte privind impozitul pe salarii Obligații de reținere la sursă ale angajatorului, salariale sau de asigurări sociale Angajați, salarii și activitate prestată la nivel local
Sfat util:

Înainte de a intra într-o nouă jurisdicție, documentați unde lucrează angajații și contractanții, cât timp sunt prestate serviciile acolo și ce autoritate legată de contracte exercită personalul local. Apoi evaluați obligațiile privind impozitul pe profit, taxele indirecte și impozitul pe salarii în conformitate cu regulile locale și tratatele fiscale relevante.

Concluzie

În esență, riscul de sediu permanent constă în a stabili dacă activitatea comercială în altă țară este suficientă pentru a constitui o prezență impozabilă pentru impozitul pe profit. Locația fixă, activitatea agenților, serviciile și regulile locale privind nexusul digital implică adesea interpretarea tratatelor și probleme juridice interne care sunt tratate separat. Prin urmare, un sediu permanent diferă de situațiile privind taxa pe vânzări sau impozitul pe salarii.

Ești gata să începi?

Am fost în situația ta. Să împărtășim cei peste 20 de ani de experiență și să transformăm visurile tale globale în realitate.
Imagine mozaic
ro_RORomână