Ce este arhitectura cloud-native?

Arhitectura cloud-native este o abordare specializată de proiectare pentru construirea și rularea aplicațiilor în medii de cloud computing. Această abordare, ca rezultat, exploatează caracteristicile inerente ale cloud-ului de scalabilitate, elasticitate sau chiar reziliență în detrimentul potențial al controlului resurselor, precum și al flexibilității.

Aplicațiile native în cloud sunt concepute pentru a încorpora caracteristici care le facilitează performanța în medii cloud volatile, inclusiv capacități de răspuns rapid și adaptabilitate la schimbare. 

Adaptarea aplicațiilor monolitice nu este în întregime fezabilă, deoarece procesul poate necesita rescrierea întregii structuri ca urmare a naturii conceptului pentru mediile cloud. În schimb, arhitectura nativă în cloud, care cuprinde microservicii, este adesea considerată o abordare mai potrivită pentru cerințele moderne decât arhitectura tradițională.

Principala diferență între arhitectura cloud-native și cea monolitică constă în modul în care sunt structurate. Aplicațiile mono sunt concepute în așa fel încât toate elementele sunt integrate, în timp ce aplicațiile cloud-native sunt împărțite în microservicii de servicii slab conectate. Această metodă se caracterizează prin natura sa descentralizată, în care serviciile pot fi proiectate, aprovizionate și scalate independent, ceea ce poate duce la o adaptabilitate mai mare, o utilizare eficientă a resurselor și o arhitectură descentralizată.

Utilizarea arhitecturii cloud-native poate avea, de asemenea, efecte asupra scalabilității, flexibilității și modelului de cheltuieli al companiei.

• Scalabilitate: Aplicațiile macro realizate din microservicii pot fi, de asemenea, scalate prin adăugarea sau eliminarea intenționată a instanțelor de servicii distincte în funcție de sarcinile de lucru.
• Reziliență: Aplicațiile cloud-native utilizează ‘izolarea’ și autovindecarea pentru a minimiza sau preveni întreruperile în cazurile de defecțiune.
• Agilitate: Aplicațiile cloud-native constau de obicei din microservicii care permit dezvoltarea și implementarea lor.
•  Prețuri pe bază de utilizare: În arhitectura cloud-native, organizațiile pot modifica alocarea resurselor în funcție de utilizarea reală, ceea ce poate avea un impact asupra optimizării costurilor.

Există mai multe tehnologii care sunt esențiale pentru dezvoltarea cloud-native.

• Microservicii: Aplicațiile sunt descompuse în componente granulare, slab cuplate, care interacționează prin apeluri API.
• Containere: În timpul CI/CD, toate aplicațiile software și toate dependențele lor sunt segmentate în limite specifice pentru a îmbunătăți portabilitatea soluției în toate mediile.
• Orchestrare: Unele dintre exemple includ Kubernetes, care ajută la gestionarea unui cluster pentru rularea aplicațiilor și implementarea și scalarea aplicațiilor containerizate.
• DevOps: Identifică conceptul de bază al cooperării dintre echipele de dezvoltare, operațiuni și securitate pentru a crește eficiența lansării software-ului.
• Integrare continuă/Livrare continuă (CI/CD): Se concentrează pe automatizarea și simplificarea proceselor de dezvoltare pentru a permite lansări mai frecvente, iterative, cu feedback rapid, reducând dependența de sarcinile manuale.

Structurile cloud-native și practicile DevOps corespund în mod obișnuit filozofiilor și obiectivelor reciproce. Disponibilitatea modularității cloud-native pentru CI/CD optimizare prin automatizare duce la integrare, testare și implementări recurente.

 Această combinație poate influența durata buclei de feedback, calitatea software-ului și viteza la care soluțiile ajung pe piață.