Ce este o Taxă pe Serviciile Digitale (DST)?

O Taxă pe Servicii Digitale (DST) este, în esență, o taxă impusă de o țară asupra cifrei de afaceri brute a principalelor întreprinderi digitale multinaționale din servicii digitale specifice furnizate utilizatorilor cu sediul/localizați în acea țară. Spre deosebire de impozitele tradiționale pe profit corporative, care se bazează pe profit, DST este o măsură aplicată doar veniturilor din activități online și tranzacțiilor legate de economia digitală.

• Tarife: Ratele variază de obicei între 1% și 7,5%.
• Durată: Multe țări care implementează TSD-uri le consideră măsuri temporare, intermediare, până la realizarea unui acord internațional mai amplu privind impozitarea economiei digitale.

Multe guverne au introdus Taxe pe Serviciile Digitale ca răspuns politic pentru a aborda dezechilibrele percepute în sistemul fiscal global pentru economia digitală. Observațiile privind factorii subiacenți se referă la capacitatea regulilor fiscale internaționale tradiționale de a gestiona provocări specifice:

• Un aspect al sistemului existent implica determinarea impozitării adecvate pentru afacerile care generează valoare într-o țară fără a stabili o prezență fizică.
• Structura operațională a companiilor digitale, inclusiv a filialelor din jurisdicțiile offshore cu impozite reduse, poate influența distribuția profiturilor impozabile în diferite țări.
• Alocarea drepturilor de impozitare poate fi afectată de abordarea unilaterală a unei țări.

Taxele pe Serviciile Digitale (DST) sunt concepute în principal pentru a capta veniturile din activități digitale specifice care se bazează în mare măsură pe participarea utilizatorilor și pe monetizarea datelor. Variațiile scutirilor de taxe pe serviciile digitale în diferite țări sunt influențate de gradul de consens internațional privind o definiție pentru activitățile impozabile digital:

• Franța: Se concentrează pe interfețele digitale și publicitatea online direcționată.
• Regatul Unit: Se concentrează pe platformele de social media și piețele online.
• Canada: Acoperă un domeniu larg, incluzând publicitatea online, piețele digitale, rețelele sociale și vânzările de date.
• Portugalia: Menține un focus mai restrâns pe partajarea de conținut video și streamingul TV prin abonament.

DST-urile sunt calculate ca un procent din venitul brut al unei companii, provenit din servicii digitale specifice furnizate într-o anumită jurisdicție.

• Modelul de Stabilire a Sursei: Baza de impozitare este țara în care sunt utilizate serviciile digitale sau din care participă utilizatorul.
• Companii mici: Structura DST-urilor se aplică companiilor multinaționale mari ale căror venituri locale și globale depășesc pragurile specificate (de ex., 25 milioane € în Franța sau 20 milioane $ în Canada).
• Activitate de aplicare: Deși conceput pentru ușurință administrativă, procesul de localizare precisă a surselor de venit și de evitare a dublei impuneri între jurisdicții poate influența simplitatea sa generală.

Susținătorii Taxelor pe Serviciile Digitale menționează mai multe puncte esențiale, atât din procesele de afaceri, cât și din cele politice:

• Justiție Fiscală: Asigură că giganții digitali extrem de profitabili contribuie financiar la piețele locale unde generează valoare.
• Colectarea Veniturilor: Acest mecanism permite guvernului să colecteze venituri; cu toate acestea, stabilirea acordurilor internaționale necesare poate implica o durată considerabilă.
• ReformeUn aspect cheie al reformei este comunicarea politică, opiniile publice privind contribuțiile financiare ale entităților “Big Tech”, subliniind posibilitatea unor acțiuni naționale în cazul în care acordurile multilaterale rămân nedevelopate.

Deși recunoaște potențiale beneficii, mai multe implicații ale taxării unilaterale a veniturilor includ:

• Distincția între cifra de afaceri brută și venitul net în calculele DST este relevantă pentru companiile digitale, în special în cazul marjelor de profit comprimate.
• Un venit poate fi impozitat simultan în mai multe jurisdicții.
• Afacerile internaționale gestionează procese administrative și de conformitate extinse, având în vedere cerințele de reglementare unice ale fiecărei națiuni.
• O creștere a impozitelor în cheltuieli este de obicei asociată cu realocarea către alți agenți economici. Observațiile legate de această circumstanță includ companiile străine care abordează obligații financiare ajustate și consumatorii locali și întreprinderile mici care remarcă modificări ale nivelurilor prețurilor.
• Aplicarea acestor taxe, similar cu situațiile din disputele USMCA care implică componente unilaterale, este observată odată cu deliberările comerciale internaționale și introducerea de tarife specifice.

Un număr tot mai mare de țări, în special din Europa și America de Nord, au propus sau implementat cadre variate, fie prin DST-uri ample, impozite digitale mai specifice, sau specializate TVA ajustări.

• Țări care introduc taxe: Principalii actori sunt Franța, Italia, Regatul Unit, Spania, Turcia, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia, Elveția, Danemarca și Canada.
• Reacția lumii: La nivel global, răspunsurile la taxele unilaterale au demonstrat diversitate. SUA a participat în mod constant la acțiuni legale legate de DST-uri în diverse jurisdicții. Acesta estimează că DST-urile constituie măsuri cu relevanță specifică pentru companiile de tehnologie americane.

Viitorul și existența DST-urilor unilaterale sunt intrinsec legate de succesul continuu al discuțiilor globale, multilaterale, care implică peste 140 de națiuni.

• The OECD/G20 Inclusive Framework: Aspectul cheie în care se dezvoltă o soluție multilaterală cuprinzătoare.
• Pillar One: Acesta urmărește să mute dreptul de a impozita către jurisdicțiile de piață în care serviciile digitale sunt efectiv consumate.
• Pilonul Doi: Stabilește un minim global impozit pe profit, care este asociat cu modificări ale presiunilor de erodare a bazei impozabile pentru guvernele locale.
• Traiectoria de abrogare: Ratificarea unui acord global durabil se observă că se corelează cu eliminarea diverselor taxe provizorii. În schimb, gradul de aliniere globală are o influență asupra numărului de țări care implementează taxe unilaterale.